Leacuri batranesti: din rădăcinile de agluica uscate, pisate, cernute şi amestecate cu untură se face o alifie pentru eczeme.
Florile de aglica se întrebuinteaza la prepararea apei de obraz şi pentru creşterea părului.
În Munţii Apuseni, din tulpinile uscate se face un ceai contra diareei.
Rădăcinile se plămădeau în vinars, din care se lua câte un păhărel, dimineaţa.
În satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipaţiei şi a durerilor de stomac.
Ceaiul din flori aglica se bea contra tusei, nădufului şi vărsăturilor de sânge.
Rădăcina plămădită în rachiu se dădea femeilor, care aveau dureri după naştere şi bărbaţilor, care aveau dureri şi umflături de testicule.
Compoziţie chimică: conţin amidon şi tanin.
Preparare: se foloseşte rădăcina. 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma până la 3 ceaiuri pe zi.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, răni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu